Vasile Sopcu, născut in 1929 in or. Ghidighici

Persoana intervievata vorbeste despre evreii din satul lui, ce li s-a intimplat lor si felul in care au murit unii dintre ei.El vorbeste despre o cariera din apropierea satului lui si despre conditiile de munca.In partea a doua el isi aminteste cum o grupa de evrei au fost innecati.

El isi aminteste despre familiile de evrei din satul lui in anul 1914; isi aminteste numele de familie al ultimei familii,Haim, care avusese patru fete; el mentioneaza ca fusese in aceeasi scoala cu trei dintre ele;el specifica ca inainte ca razboiul sa inceapa, familiile disparusera si dupa ce razboiul; se terminase,potrivit zvonurilor, numai una dintre acele fete se intoarse in sat.El adauga ca nu auzise mai apoi de acele familii cu exceptia unui singur barbat.

El comenteaza despre crimele comise de soldatii germani in satul lui, Ghidighici, in cea mai mare parte furturi si arestari, se intoarce inapoi la unicul evreu intors in sat, dupa ce celelalte familii plecasera, Dudel, impuscat dupa scurt timp si ingropat pe un deal linga casa persoanei intervievate;el povesteste cum, pe acel deal, el a fost martor la impuscarea evreului;el specifica numele citorva prieteni care fusesera cu el, deasemena numele jandarmilor [militia de pe loc].

El comenteaza despre ocupatia lui Dudel si cum el se ascundea de autoritati in casa lui Pricochi Marcu inainte ca sa fie tradat de cineva; el se intoarce inapoi la uciderea lui Dudel ca sa ofere detalii despre cum el a trebuit sa se culce in mormint, cu fata in sus inainte ca sa fie impuscat, deasemenea detalii despre pre-soldatii[ ordin mai mic decit cel al soldatilor] care l-au inmormintat.

El povesteste cum evreii lucrau la cariera sa furnizeze piatra pentru germani; el isi aduce aminte un incident cind germanii au furat fringhii de la el si de la fratele lui ca sa lege citiva evrei care fusesera adusi in afara satului si impuscati; el isi aduce aminte cum a doua zi el fusese trimis cu caruta familiei lui sa stringa cadavrele evreilor impuscati si sa le aduca intr-o padure din apropiere sa fie ingropati.

El specifica vremea/orarul de lucru al evreilor la cariera, in jurul anului 1042; el estimeaza numarul evreilor adusi de pretutindeni ca sa lucreze la cariera[50];el clarifica activitatile femeilor evreice lucrind la un tren…; el vorbeste despre securitate, despre germani si translatorii lor, despre romani, despre sediul lor si cit de departe se afla el de cariera, despre evrei dormind noaptea in vagoane si facind diferite sarcini in timpul zilei la cariera;el descrie semnul caracteristic dupa care evreii erau recunoscuti[un tatuaj pe umarul drept,mai sus de inima,in foarma unui cerc impartit in patru, cu litere inauntru, haine negre-verzi in dungi];el comenteaza despre conditiile de trai al evreilor, despre cum erai hraniti, despre cum aratau[murdari,slabi,infometati],despre cum erau escortati de soldati pretutindeni.

El vorbeste despre cum germanii tineau o lista cu toti evreii lucratori; el ofera mai multe detalii despre cum germanii, sase soldati, au impuscat acei evrei lucratoti in afara satului, el specifica tragedia[tipet,panica];ofera mai multe detalii despre cum au luat cadavrele din locul unde fusesera impuscati,si le-au dus in padure ca sa fie ingropate in morminte comune de catre acei pre-soldati;el specifica cum citiva oficiali care fusesera presenti la fata locului cind el si cu alte opt carute au transportat cadavrele in padure;el mentioneaza ca la acel timp, germanii déjà parasisera locul unde fusese impuscaturile.

El isi aduce aminte alt incident analog cind se intimpalse ca el sa fie martorul la cum soldatii germani au innecat 60 de evrei in riul Nistru; el mentioneaza ca intre timp, doua avioane ruseste aparusera si incepusera sa impuste.

El ofera detalii cum ei, baietii de virsta lui, fusesera organizati de catre soldatii germani sa mearga intr-o mica calatorie la Nistru;el isi aduce aminte cum ei trecusera cu masina prin Vadul lui Voda la un loc de trecut riul;el isi aduce aminte cum li se spusese sa astepte sa fie trecuti peste riu de partea cealalta , dar in acelasi timp fusesera martori la cum germanii au fortat citiva zeci de evrei sa treaca pe un pod-mobil;el spune cum acel pod-mobil, cind ajunse la mijlocul riului, brusc se deschise sa dea drumul evreilor in apa sa se innece.

El si aduce aminte un caz cind tatal lui a fost pe nedrept acuzat de uciderea unui soldat, un omor de fapt comis de catre sateni;el ofere detalii despre cum tatal lui fusese adus la sediul satului batut citeva zile pentru faptul ca nu-si recunostea vina si condamnat la moarte dar eliberat pe baza nevinovatiei sale;el sumar isi aduce aminte cum soldatii cautau mincare si femei prin sat si astfel au dat peste un general german intr-o casa a unui satean. 

El se intoarce la cazul evreilor lucratori ai carierei sa specifice cum era el capabil sa vada semnul distinct pe care evreii il aveau[datorita caldurii, evreii lucrau dezbracati];el specifica ca in marea majoritate ei erau adusi din Chisinau, capitala,si citeodata,ei, copii fiind, putea sa mai schimbe ceva vorbe inainte ca soldatii sa-I alunge. 

Acest interviu a fost realizat în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project