Pavel Cojocaru, născut 1920 in s. Morovaia, r-l Orhei, vorbește despre refuzul său de a servi în Armata Roșie în timpul ocupației sovietice; bombardamentele germane; relațiile dintre creștini și iudei în sat până la război; arestarea și întemnițarea evreilor de jandarmi; despre faptul că a fost forțat să lucreze în oficiul jandarmeriei; despre cum a văzut munca forțată a evreilor; împușcături în masă populației locale evreești a witnessing the forced labor of Jews; the mass shooting of the local Jewish population; înhumarea cadavrelor a unui cuplu de evrei bătrâni, gasiți în râu; condițiile de viață in lagărul de concentrare din Chișinău; despre întrări în lagăr pentru a cumpăra lucruri de prizonieri.
În acest interviu, Pavel Cojocaru vorbeşte despre soarta evreilor fugitivi din Orhei şi descrie bombardarea unui pod din apropeirea satului de către avioane germane. De asemenea dă detalii despre lagărul de concentrare din Chişinău.
Intervievatul îşi spune numele prenumele, anul şi locul naşterii (1920, satul Morovaia); vorbeşte despre soarta evreilor fugitivi de la Orhei; îşi aminteşte cum o familie de evrei fugitivi a poposit în casa familiei sale; vorbeşte despre ordinul venit de la comisariat pentru înrolareae tinerilor din sat (printre care era şi el) în armata roşie; relatează refuzul său de a pleca la război şi fuga într-o pădure din apropiere pentru a nu fi dus cu forţa în armată; vorbeşte despre cele 2 zile în care a stat ascuns în pădure şi relatează tripla bombardare de către avioanele germane a unui pod plutitor din apropiere, pe care treceau evreii de la Orhei; vorbeşte despre moartea oamenilor care incercau să treacă podul, spune că în bombardament au murit şi evreii care poposiseră în casa sa; vorbeşte despre postul de jandarmi care s-a înfiinţat în sat; îşi aminteşte de sub-ofiţerul jandarmeriei pe nume Lungu şi de ceilalţi 4 sau 5 jandarmi; vorbeşte despre capturarea evreilor fugitivi şi despre întemniţarea acestora; mărturiseşte că a fost nevoit să lucreze la postul de jandarmi şi astfel a fost martor la asuprirea evreilor - aceştia erau duşi la lucru în fiecare zi, nu poate însă să spună ce munceau; relatează despre împuşcarea a 30 de evrei într-o pădure din apropiere; îşi aminteşte cum pe râu pluteau cadavrele a 2 evrei bătrâni pe care îi cunoştea; vorbeşte despre lagărul din Chişinău şi despre viaţa evreilor de acolo; mărturiseşte că a fost în lagăr împreună cu tatăl său pentru a cumpăra haine de la evrei; mărturiseşte că românii aveau voie să intre în lagărul evreiesc pentru a face comerţ cu evreii care erau nevoiţi să îşi vândă lucrurile de valoare; relatează că o parte din evreii deţinuţi în postul de jandarmi din sat au fost împuşcaţi, iar o parte probabil deportaţi în lagărul din Chişinău.
Acest interviu a fost realizat in 2004 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project
Versiunea video aici https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn517841