Olga Roşcovan, născută in 1928 in s. Budăi (astăzi raionul Telenești)

În acest interviu Doamna Olga Roşcovan discută detaliat despre experienţa pe care a trăito când era tânară în satul natal. Dânsa vorbeşte de asemenea despre evreii pe care i-a văzut ucişi în sat, despre cum soldaţii germani i-au torturat pentru distracţia personală, şi despre atmosfera care era în sat între 1940 şi 1945.

Doamna Olga Roşcovan s-a născut în 1928, în satul Budăi. Dânsa discută despre cazuri de violenţă fizică faţă de populaţia civilă din zonă în timpul războiului – subliniind faptul că, fiind copil în acea perioadă, nu îşi aminteşte cazuri in care soldaţii să fii bătut pe cineva, dar ştie că au fost destule astfel de momente (de asemenea, vorbeşte despre femei care făceau „nebuneli” împreună cu soldaţii – cu toate acestea nu sunt sigură că se referea în mod explicit la ceva cu tentă sexuală). Apoi, dânsa descrie evenimentele la care a fost martoră, unul din ele fiind cel în care un soldat german, fugind de soldatii ruşi, 30 la număr, cade la pământ şi este lovit de aceştia până când este crezut mort. Lângă soldatul neamţ, pe pământ, era şi o mitralieră (dânsa nu ştie exact dacă era o mitralieră, putea foarte bine să fie un pistol mitralieră MP 38 sau MP 40), iar în momentul în care ruşii se îndepărtau s-a ridicat, i-a împuşcat pe toţi şi apoi, cu ultimul glonte, s-a împuşcat pe el. Toate acestea s-au întâmplat în 1944. Continuă prin a povesti despre o femeie însărcinată care mergea alături de un convoi funerar al unui copil, (înaninte ca ruşii să vină în sat) în timp ce nouă soldaţi germani o urmăreau, întrebând-o despre copilul pe care îl purta, dorind să ştie dacă era băiat sau fată. Unul dintre ei i-a tăiat burta cu un cuţit pentru a afla – nu ştie ce fel de cuţit era, „era mai lung decât unul normal, ca o suliţă aşa sau ca o sabie, dar nu era baioneta de la puşcă” spune dânsa. Acest eveniment a avut şi el loc în martie 1944. Doamna Mihailovna Roşcovan îşi aduce aminte chiar şi numele femeii însărcinate, Nina Andronic. Reporterul a întrebat-o pe doamna Mihailovna Roşcovan cum de a ştiut despre ce vorbeau soldaţii (şi astfel să îşi dea semana de unde erau şi ce spuneau) iar dumneaei clarifică faptul că tatăl ei vorbea atât germană cât şi ebraică.

Acest interviu a fost realizat de Diana Dumitru in 2007 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project

Versiunea video aici

ntrebată dacă îi ştia pe evreii din sat şi dacă ştie ce s-a întâmplat cu ei, aceasta răspunde că majoritatea au fugit dar povesteşte despre o întâmplare aparte, un evreu, Iosif, s-a ascuns întro ‚sofcă’ – un fel de dulap, şi cei care au venit să ia din casele părăsite ce găseau, au crezut că este aur în respectivul dulap, l-au luat şi au descoperit când au ajuns acasă că evreul era de fapt ascuns înauntru. Astfel, spune dânsa, moldovenii din sat i-au dat adăpost. Luatul obiectelor din casele părăsite spune ea, era o practică destul de obişnuită, mulţi luau haine, obiecte casnice, covoare, şi dulapuri şi alte obiecte de genul acesta – având în vedere că nimeni nu le păzea. Apoi povesteşte despre o femeie şi cei doi copii ai săi, care a fost dusă la marginea oraşului sub ameninţarea armei, şi acolo obligată să îşi arunce copii în groapă pentru ca apoi să fie ea însăşi împuşcată şi aruncată acolo. Femeia respectivă avea în jur de 26 sau 28 de ani, iar întâmplarea respectivă a avut loc în perioada în care făceau controale pentru a îi descoperi pe evrei, în 1945, iar cei doi moldoveni care erau cu ea, au fost la rândul lor forţaţi să sape groapa şi să o omoare (de către ruşi). Doamna Mihailovna Roşcovan spune că evreii fuseseră „evacuaţi” în 1944 dar înainte, începând cu 1941 erau mai mult fugari – ascunzându-se în pădurea de lângă sat. De asemenea, dânsa îşi aminteşte că la un moment dat satul a fost incendiat dar nu îşi aminteşte cu precizie dacă a fost în 1942 sau 1943; ştie totuşi că mulţi evrei locuiau în acel sat şi că în momentul în care războiul a izbucnit mai multe armate s-au succedat în zonă, ruşi, ucraineni, germani, chiar şi români, dar aceştia din urmă erau doar concentraţi pe luptă şi nu doreau să le facă rău. Singurul lucru de care este foarte sigură – mai ales că cea care îi ia interviul subliniază faptul că încurcă naţionalităţile cât şi durata şederii – este că toţi aceşti soldaţi au fost în sat la un moment dat. (Dânsa spune ca germanii au fost în sat încă de la începutul războiului şi că au rămas până la sfârşit dar când reportera o întreabă cum este atunci posibil ca ruşii să fii omorât evrei dacă erau şi germanii aici – nu oferă nici un răspuns). Povesteşte şi despre faptul că mulţi evrei au fugit la început din sat şi că cei care au reuşit să se ascundă printre moldoveni au rămas iar cei care nu au putut nici fugi nici se ascunde au fost omorâţi. 

Revenind la femeia cu cei doi copii care a fost omorâtă de către moldoveni, ea spune că aceasta avea un magazin de croitorie şi că a reuşit iniţial să se ascundă pentru ceva timp, aproape doi ani, până ce a fost descoperită; aproximează că groapa în care aceasta a fost aruncată împreună cu cei doi copii (ea însăşi ar fii aruncat copii înauntru) era de aproape doi metri (6 feet and 6 inches); apoi spune ca soldaţii ruşi (care erau 4 sau 5) purtau uniforme negre, dar nu foarte groase pentru că era doar începutul toamnei, iar ea şi-a dat seama că erau ruşi pentru ca vorbeau rusă, ca de altfel toată lumea în acea perioadă, în acea parte a ţării. În final dânsa spune că nu îşi aminteşte de alte cazuri – ştie cu certitudine doar despre cele de care a povestit pentru că pe acelea le-a văzut cu ochii ei.

Acest interviu a fost realizat de Diana Dumitru in 2007 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project

Versiunea video aici https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn45500