Ignat Bobeică, născut in Mașcăuți, Romania (astăzi Moldova) in 1914, vorbește despre împușcare în masă a evreilor de către sătenii locali și soldații români; despre lipsa de consecințe pentru colaboratorii locali; și despre opinia lui în privința vinovăției a populației locale.
Q: Va rog sa-mi spuneti numele dumneavoastra.
A: Numele…Ignat.
Q: Si familia?
A: Bobeică. Bobeică Ignat
Q: Cand v-ati nascut?
A: 20 Decembrie
Q: In ce an?
A: ‘14
Q: Si unde?
A: Aicia in sat. Casa de la pod; aicia e casa femeii; acolo m-am nascut, acolo e casa
mea, unde m-am nascut in ’14.
Q: Aicia in Mascauti?
A: Aicia.
Q: Si aicia ati trait toata viata?
A: Aicia tot, de mititelut, de cand m-am nascut, am crescut, am ajuns de am facut si
armata la romani, am ajuns de m-am casatorit ca am gasit femeia….
Q: Si in al Doilea Razboi Mondial v-amintiti ce s-a intamplat cu evreii de aici din
sat?
A: Da.
Q: Puteti sa ne spuneti?
A: Pai, cum sa va spun, aveam vreo 20 de jidani, evrei aici in sat si ce a gasit romanii
ceia, aveau ciuda pe jidani, s-o apucat de i-o impuscat vreo cativa,
impuscat…eram mititel, copil…sarmanii…ii ducea acolo intr-o…de la pod intr-o
rapa si ii impusca acolo.
Q : Va amintiti cine ii impusca ?
A: Apai daca am prajit cu ochii…eram mititel, baitan. Am prajit cu ochii.
Q: Dar cine erau cei care ii impuscau? Cine ii impusca pe evrei ?
A: De-ai nostri, romanii, de-ai nostri…ii scoteau pe unu care e tare de inima, nu-i
fricos, il scotea, ii da pusca si ii impusca…ii lua la un mal de rapa…acolo, la un
parete, acolo la malul acela, asa ii ziceam malul la rapa aceea, il dadea cu
schinarea la malu’ acela si aicia ca in poarta asa ; aicia tragea si-l impusca ; se
pravalea, dar macar sa-i ingroape ; asa ii arunca acolo si ii manca cainii si
pasarile…lume…tot de Dumnezeu e zidit si acela…alta natie, alta natie, dar e tot
fiinta ; o gasit ei de cuviinta sa-i impuste ; ce ciuda ave pe jidani…cei ramasi de la
razboiul din ’18, romanii aceia si eram sub ocuparea lor, a romanilor.
Q: V-amintiti cumva numele celor care-i impuscau?
A: Cum ?
Q: V-amintiti numele celor care-i impuscau ?
A: Apai am dat numele, am dat numele in scris, parca o scris acolo.
Q: Dar mai spuneti-mi daca v-amintiti.
A: Unu e Prodan Anton si unu Haralambie Simion a…Druta Simion, unu…
Q: Si ei de unde aveau arme?
A: Le da romanii ceia, le da arme si ii impusca.
Q: Si v-amintiti ce s-a intamplat cu ei dupa aceea ?
A: Ce sa se intample; cum va spui ii lasa acolo si ii manca cainii pe cei impuscati.
Q: Si aceia care ii impuscau Prodan…
A: Se duce acasa. Ii punea cu d-acela…sa-i impuste, dar ceia nu prea vre’, dar cu dea
sila.
Q : Jandarmii romani sau cine ?
A : Romanii.
Q: Si dumneavostra ati vazut, erati aproape cand…
A: Eram aproape, acolo prajeam…cum ii impusca…numai se pravalea asa mort, era
mort gata, numai zicea o data “of” si gata, ca la razboi, taman ca la razboi.
Q: Ati vazut de mai multe ori?
A: Pai cativa jidani o impuscat, am prajit la tati, vreo 5-6 familii o impuscat…Nu
numai eu baitan, erau mai multi care prajeam.
Q: Si dupa razboi, dupa razboi, Prodan si Druta au ramas in sat?
A: In sat. , in sat a ramas…pe urma o murit, s-a stins acela, n-o mai fost, o murit, s-o
mantuit familia lor.
Q: V-amintiti cumva numele vreunor evrei care au fost impuscati?
A: Numele…nu, nu. Cum sa te iau numele daca…cum sa-l intreb cum il cheama ca
nu te lasa sa te apropii de dansii, ca poate ii face agitatie.
Q: Nu erau si din sat, nu i-ati recunoscut pe unii care sa fi fost din sat?
A: Cum?
Q: Nu erau si de aici din sat unii dintre ei?
A : Baieti ?
Q : Evreii aceia care au fost impuscati nu erau si din sat ?
A : Evreii din sat de aicia, cu razboiul de ’18 ramasi aicia, jidanii.
Q : Si nu i-ati…
A : Nu numai in sat la noi, in toate satele jidanii ; la noi au fost mai multi ; satul mai
mare. Era iti spui vreo 20, erau peste raut aicia, Morouaia, satul Morouaia, e
mititel satul, de vreo cateva casi, colo erau numai 2 jidani. La noi e satul mai
mare, erau mai multi ; ave dugheana, cum sa va zic, magazin, magazin mititel, de
ce vrei ave, gaz, sidotca, mancare avea, si maruntisuri destea in dugheana aceia, si
cu ceia se, jidanii ceia se hrane’, cu dugheana lor. Ii ziceam dugheana, da’ e
magazin drept, drept.
Q : Multumesc frumos.
[Pauza]
Q : Spuneti-mi da germani nu erau in sat, nemti ?
A: Germani, nemti (semna ca nu). Aicia razboiul o venit…rusii i-o manat pe nemti
in razboi. Apoi aicia la noi o ajuns frontu’ si o sezut 6 luni, 6 luni la hodina aicia
si am avut aicia nemti. Stabu era aicia intr-o casa pe nadel ii zicem noi la partea
asta (arata directia-inainte) ; stabu lor, ca cum se zice a regimentului. Apoi te
prindea ca umblii asa, apoi zice ca fugim la rusi, nu vrem cu romanii, cu nemtii,
cu aiestia cu romanii ; ne scotea, ne concentra sa merem la razboi si luptam la
razboi si daca nu vrei, apai te impusca, zicea ca vrei sa fugi la rusi, te dai cu rusii.
Q: Si nemtii n-au avut nici o legatura cu impuscarea evreilor ?
A: Nu. Cu impuscarea legatura nu o avut.
Q: Deci numai romanii, jandarmi ce erau romanii care ii puneau pe astia din sat sa
impuste evrei, erau jandarmi, soldati, cine erau ?
A: Jandarmi d-astia. Apai punea cu de-a sila. Daca nu vrei te batea ; batea romanii
ceia, te batea de nu vrei sa faci ceva ; asa te pune’ ei sa faci cu bataie, te batea si
cu de-a sila sa faci. Nu stiu asa-i amu la dansii, dar atunci ase era.
Q: Si va amintiti dupa razboi lumea din sat ce zicea de Prodan si de Druta, de astia
care impuscasera evreii, lumea din sat?
A: Lumea din sat; din sat cei 2 a fost.
Q: Si oamenii din sat ce spuneau despre ei ?
A : Si oamenii din sat se vaicareau, ca cum te-ai plange de ce fac ei; daca ii punea cu
de-a sila, nu erau de capul lor; cu de-a sila ii punea sa impuste; si oamenii
plangeau; ii puneau, nu ca vroiau ei sa faca asta, ii puneau cu de-a sila si oamneii
se vaicareau ca ce fac aia ca tot om…iti era jale de ce fac.
Q : Multumesc frumos, multumesc.
Acest interviu a fost realizat in 2004 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project
Versiunea video aici https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn517842