Eugenia Stanciu, născută in 1923 in s. Limbenii Noi (Glodeni)

Eugenia Stanciu ofera informatie personala despre numele ei, anul nasterii [1923] si locul nasterii [Limbenii Noi]. Ea vorbeste despre faptul ca erau sau nu evrei in satul ei inainte de razboi,citi erau, ea mentioneaza numele si prenumele lor, acelor de care ea isi aduce aminte (Liuba, Leica, Kaim, Danila, Landis, Astra, Heim, Freida), in satul ei in total erau doua familii de evrei. Ea incearca sa-si aduca aminte ce li se intimplase lor in timpul razboiului, isi aduce aminte ca i-au adunat impreuna [nu ofera informatie unde],iau amestecat dar nu stie ce li se intimplase pe urma. 

Ea mentioneaza ca ei (ea si alti oameni) deseori se uitau la acel grajd plin de evrei , apoi ea isi adusese aminte de doua fete din alt orasel [Făleşti] pe care le zarise in gloata de evrei adunati acolo. Ea isi aduce aminte cum ele se uitasera direct in ochii ei si o recunoscusera [ea nu mentioneaza de unde o cunostea acele doua fete], ea se uitase inapoi si le facuse un semn sa se strecoare printr-un pasaj prin vegetatia care crestea acolo,pe linga coltul grajdului. Interlocutoarea parasisese locul, astfel conducind fetele in afara acelui loc, in timp ce ele o urmau. Femeia a luat fetele in casa ei, le-a incalzit apa si a aranjat ca ele sa se spele, nu putuse sa le hraneasca ca nu avea cu ce la acel moment. Ea isi aduce aminte cum vorbisera si plinsesera in pic, si apoi plecasera inapoi spre grajd,subtil asa in cit nimeni sa nu inteleaga ca ele lipsisera; dar dupa cum isi aminteste interlocutoarea, citiva soldati romani ii vazusera,se apropiasera si incepusera sa-I loveasca sotul si ii dadusera o palma ei,ei tipasera la soldati si raspunsesera inapoi. Fetele se strecurasera. Dupa acest incident, femeia s-a intors acasa. Ea mentioneaza un deposit sau beci din vecinatate unde erau tinuti evreii. Ea mai apoi auzisera ca acele fete fusesera puse inauntru si nu se stia cind fusesera eliberate, nici daca iesisera de acolo vii sau moarte.

Ea mentioneaza numele lor, virsta lor, faptul ca erau in jur de 14 ani, din Făleşti. Ea spune ca soldatii romani au adus toti acesti evrei in satul ei. Ea isi aduce aminte cum evreii cerseau mincare de la localnici,si ca soldatii romani ii pedepseau si pe evreii care cereau de mincare si pe cei care le dadeau. Ea ofera detalii despre locul in care erau tinuti evreii, un grajd, ca nu era chiar bine pazit, si ca era vara cind evreii fusesera adusi. Ea spune cum fusesera ei adusi, impinsi si fortati, adusi pe jos din diferite locuri, ajutindu-se unul pe altul. Multi dintre ei fusesera ucisi, incarcati in carute, dusi si ingropati intr-un loc linga padure, care era lotul scolii. Ea spune cum vasuse mormintele lor cind trecea pe linga acel loc. Ea incearca sa-si aduca aminte cite carute vasuse, isi aduce aminte ca erau cite 4 sau 5 cadavre in carute, si tineri, si batrini. Ea incearca sasi aduca aminte daca evreii adusesera ceva cu ei cind venisera, cind ei de fapt erau foarte disperati si strigau ca ei erau evrei saraci si ca nu aveau aur. Ea mentioneaza cit timp fusesera tinuti acolo, cam citeva saptamini,conditiile in care erau tinuti, ca unii dintre ei incercau sa schimbe haine cu localnicii pe alte lucruri . Ea spune despre cum aratu ei, ca nu erau ingrijiti, ca limba lor de comunicare era moldoveneasca si evreiasca,. Ea ofera detalii despre cum femeile se jeluiau trecatorilor ca de ce trebuie sa sufere asa.

Ea ofera detalii despre securitatea locului, cum citiva dintre cei detinuti fusesera adusi la marginea unui mormint/groapa, impuscati si ingropati de soldatii romani, asa dupa cum ii povestise mama interlocutoarei care vasuse totul. Ea mentioneaza ca soldatii romani erai cei care conduceau carutele cu cadavre. Si ca ea nu vazuse germani. E povesteste despre cum ei fusesera luati din acel loc si dusi pe jos, insetati si infometati, dar ea nu stie unde anume.

Ea descrie grajdul unde evreii fusesera tinuti, ca acolo erau paduchi si purici si ca ea nu fusese in acel loc fiindca era inspaimintator.

Acest interviu a fost realizat de Diana Dumitru in 2006 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project