Dolganiuc Mihail, nascut pe data de 21 noiembrie 1928 in satul Sofrancani, Basarabia (astăzi raionul Edineț RM)

In acest interviu Dolganiuc Mihail, nascut pe data de 21 noiembrie 1928 in satul Sofrancani, raionul Edineț, Moldova, isi aminteste cum evreii din satele vecine au fost adunati, tinuti intr-o casa 2-3 zile si apoi ucisi cu sange rece. Isi aduce aminte cum oamenii tipau si un copil de 3 ani isi cauta mama.

El spune ca acea 13 ani cand pe data de 26 iunie 1941 au venit soldatii nemti si romani in satul sau sic and un ofiter german (avea 3 stele pe umar ca decoratie) i-a pus pistolul la tampla si a tras, de atunci are probleme cu timpanul ( nu mai aude cu acea ureche). Vorbeste despre faptul ca tatal sau, nascut in 1892, a fost prizonier timp de 3 ani in Germania in timpul Primului Razboi Mondial si ca in cel de-al doilea a fost dus cu forta la Berlin; ear 1944 si tatal sau avea 52 de ani; isi aminteste ca atunci cand au venit soldatii germani si romani au schimbat linia telefonica cu una de cupru; spune ca germanii nu au intervenit in lege; afirma ca un plutonier din Basarabia a adus cu caruta 15 evrei (femei, barbate si copii); spune ca in satul sau a fost doar un singur evreu pe care il chema Aba, dar care a fugit; isi aminteste ca primarul a vandut la licitatie hainele evreilor cu 2, 3 lei; zice ca evreii erau legati la maini cu o funiesi convoiul a fost dus duminica la rapa, dar crestinii nu au intervenit; isi aduce aminte ca evreii au fost tinuti in casa fara apa.

El zice ca loctiitorul de plutonier a impuscat toti evreii, insa mana ii tremura si a fost apoi spitalizat din cauza fricii; spune ca printre eveii care au fost ucisi era un baietel de 3 ani care a fost foarte greu de ucis pentru ca fugea si striga “ Mama! Mama!” in timp ce toti ceilalti evrei erau morti; afirma ca in 1940 germanii din Rascani au fost dusi in Germania (inainte ca Hitler sa declare razboi Rusiei) si ca soldatii nemti au impartit populatia dupa nume tarii de provenienta- Ucraina, Polonia; isi aminteste ca loctiitorul de plutonier in acea duminica a legat mainile evreilor cu o funie si i-a dus la rapa unde i-a omorat iar crestinii se uitau; vorbeste despre faptul ca un evreu a spus: “Cu noi fac plamadeala, insa cu voi vor face painea.”

Spune ca in rapa femeile au inceput sa planga sis a tipe “ Valeu, Valeau, ce faceti cu noi?”; zice ca alaturi de loctiitorul de plutonier mai erau 2 soldati si ca la inceput au ucis barbatii; isi aminteste ca acolo era si tatal sau cu caruta, astepta sa aduca branza si l-a ocarat pentru ca era acolo; vorbeste despre un om care locuia aproape de rapa, Siminco, si care a luat papucii si dintii de aur a victimelor care au fost ingropate de oamenii din mahala si de cei care aveau pamant acolo; spune ca evreii care nu ascultau si se certau cu soldatii, erau intorsi cu spatele si impuscati in cap cu un pistolet cu support de lemn.

Isi aminteste ca tatal sau i-a povestit ca in timpul perioadei cat a fost prizonier in Germania in 1916, copii la scoala cantau “Deutchland, Deutcland uber ales!”, dar in 1918 a venit revolutia; vorbeste despre cum erau imbracatii soldatii germani, ca aveau freza intr-o parte, aveau vehicole motorizate , in timp ce soldatii romani mergeau pe jos; comenteaza faptul ca dupa ora 23 nu mai aveai voie sa mergi pe strada si ca jandarmeria patrula; spune ca l-a cunoscut pe loctiitorul de plutonier si ca nu a fost vina lui, nu a facut toate cele din proprie vointa, ordinal a venit de la Ion Antonescu.

Acest interviu a fost realizat in 2004 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project

Versiunea video aici https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn517824