Damian Dică, născut in 1925 in s. Budai (Telenești)

În acest interviu, Damian Dică, ţăran moldovean, vorbeşte despre împuşcarea unui grup de evrei de către armata germană. El îşi aminteşte modul în care împuşcarea a fost organizată. În plus, el vorbeşte despre cazul unui evreu care nu a fost împuşcat şi s-a salvat pentru a continua o viaţă normală după plecarea armatei germane.

Dică vorbeşte despre naşterea sa în Budăi, în 14 februarie 1925 şi despre faptul că a fost în Budăi la începutul războiului; vorbeşte despre evreii din Budăi, în 1941; comentează despre numărul lor restrâns; comentează despre reducerea acestui număr începand cu 1940, din cauza plecării lor spre România; descrie cum cei bătrâni au rămas la început, dar cum până la urmă toţi au fost forţaţi să îşi vândă casele şi să părăsească Budăiul; îşi aminteşte că în jur de trei evrei aveau magazine în Budăi şi aduceau produse de la Călăraşi, şi vindeau oamenilor ce aveau nevoie : sare, săpun, etc ; îşi aminteşte cum majoritatea evreilor din regiune erau în Teleneşti, în Bălţi, în oraşele mai mari ; spune cum în timpul războiului, cei care au putut să plece au făcut-o ; spune cum cei ce au rămas au trecut prin încercări grele din cauza armatei germane.

Descrie cum evreii au fost scoşi din Teleneşti, înspre Ineşti ; spune cum au fost duşi pe un câmp unde era o groapă mare săpată în pământ ; compară groapa cu camera în care se află el ; povesteşte cum evreii au fost duşi acolo, împuşcaţi cu puşti automate, şi aruncaţi în groapă ; spune că evreii nu erau plăcuţi de către germani pentru că, în loc să muncească, amăgeau oamenii, la fel ca şi populaţia rromă ; vorbeşte despre bunăstarea evreilor înainte de război ; descrie cum a văzut evreii fiind duşi la groapă de germani ; povesteşte cum el a fost ameninţat de un soldat german care căuta mâncare ; povesteşte cum împuşcarea s-a petrecut în jos de Lemnde-vod, pe partea stângă, în drum spre Ticinău; spune că evreii au fost impuşcaţi acolo ; descrie cum unul dintre evrei a reuşit să scape din groapă, într-o noapte ; povesteşte cum acest evreu a mers ascuns prin pădure până în Creznăceni, ascunzându-se de armata germană si cea rusă ; spune că această persoană a trait şi a muncit în Creznăceni pentru înca 10-15 ani ; spune că el nu a văzut cum evreii au fost îngropaţi în acea groapă, dar că a auzit de la alţii şi că a văzut locul aproximativ o luna mai târziu, după ce armata a plecat ; descrie groapa ca fiind de 3 pe 3 ; spune că el a văzut de la o distanţa de aproximativ 50 de metri evreii fiind împuscaţi acolo ; povesteşte cum un ţăran din satul său a fost împuşcat de germani, fiind confundat cu un rus.

Descrie cum în jur de 30-40 de evrei au fost duşi lângă groapă pentru a fi împuşcaţi ; descrie cum el, împreună cu alţi tineri, au mers pe lângă convoiul de evrei şi soldaţi germani, dar la o distanţa de mai bine de 50 de metri, pentru aproximativ 20-30 de minute, pentru a observa ce se întampla ; spune că nu a putut să audă dacă prizonierii vorbeau între ei ; spune că de fiecare parte a convoiului erai câte 4-5 soldaţi germani ; descrie cum şi soldaţii şi prizonierii mergeau pe jos ; spune că prizonierii erau şi bărbaţi şi femei, dar că nu a văzut copii ; descrie cum soldaţii germani au împuşcat toţi evreii deodată şi i-au aruncat în groapă ; spune cum evreii stăteau în faţa gropii înainte de a fi împuşcaţi, dar că nu au fost forţaţi să se dezbrace ; spune că totul a durat în jur de o oră ; descrie cum armata germană a plecat înapoi înspre Teleneşti şi a aruncat benzină din două cisterne pe casele evreieşti cărora le-a dat foc ulterior; spune că el nu a văzut casele arzând, dar că a auzit că doar casele evreieşti, nu şi cele moldoveneşti, au ars. 

El vorbeşte despre evreul care s-a salvat din groapă ; descrie ce s-a întâmplat , îi spune numele şi spune cum a auzit de această persoană ; îl descrie pe Mănaşcu ieşind din groapă fără să fi fost împuşcat, şi ascunzându-se în pădure pentru câteva zile până la plecarea armatei ; spune că nu a auzit de nici un alt evreu care să fi scăpat cu viaţă după trecerea armatei germane ; descrie ocupaţia rusă care a durat din 1940 până în 1941 ; vorbeşte despre existenţa persoanelor de etnie rromă în Budăi; spune că nu a auzit de nici un rrom care să fi fost persecutat de germani ; răspunde la o întrebare despre împuşcarea evreilor lângă Teleneşti; descrie cum împuşcarea a durat în jur de 20 de minute cu pauze de 5-10 minute ; spune că el nu a văzut cum evreii au picat în groapă, dar că i-a vazut stând în faţa gropii în picioare şi fiind împuşcaţi de germani ; descrie cum împuşcăturile s-au oprit după ca el a şi-a părăsit locul de observaţie.

Acest interviu a fost realizat în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project