Anastasia Brăguţă, a.n. 1925, or. Olăneşti

În acest interviu, Anastasia Brăguţă Filipovna, născută în 1925 în Olăneşti, Republica Moldova, povesteşte despre deportarea şi transportarea evreilor şi a ţiganilor din satul Olăneşti peste râul Nistru. Ea povesteşte despre ce a văzut ca mic copil în timpul Războiului II Mondial.

Anastasia Brăguţă Filipovna povesteşte că la începutul Războiului II Mondial se afla în satul său natal, Olăneşti. Îşi aminteşte cum evreii erau îngrămădiţi la malul Nistrului, cum copiii plângeau şi cum soldaţii îi încărcau. Descrie locul acela pe malul Nistrului. Povesteşte cum soldaţii nemţi îngrămădeau evreii pe maşini; spune că erau mulţi evrei şi că erau încărcaţi pe maşini; spune că era mic copil când a văzut aceste lucruri şi că plângea împreună cu alţi copii văzând aceste lucruri. Povesteşte că în sat erau mulţi evrei; aminteşte faptul că satul Olăneşti era un sat sărac, în care existau evrei care aveau magazine. Povesteşte despre un om din sat, care a ascuns un evreu şi îi ducea pe ascuns mâncare, dar amândoi au fost prinşi de către nemţi şi nu s-a mai întors nici unul. Aminteşte despre o femeie evreu care era pe cale să nască, iar oamenii din jurul ei strigau că naşte; aceşti oameni erau păziţi de armata nemţească cu biciuri şi armaţi; mai aminteşte faptul că ea plângea când vedea aceste lucruri. Povesteşte cum evreii nu aveau nici un obiect asupra lor; erau luaţi aşa cum erau. Nu mai ţine minte exact ce anotimp era, dar spune că nu era încă foarte frig. Spune că nemţii i-au încărcat pe parcursul mai multor zile pe evrei, pentru a-i trece peste Nistru.

Povesteşte că şi evreii din satul Olăneşti au fost duşi de către nemţi; enumeră câteva persoane pe care le cunoştea; spune cum a văzut aceste persoane pe malul Nistrului. Povesteşte cum oamenii din sat erau săraci, dar că evreii deţineau magazine şi erau mai bogaţi. Aminteşte despre o familie de evrei care au reuşit să fugă şi au scăpat. Nu ştie ce s-a întâmplat cu casele şi averile evreilor; unele case încă mai există în sat.

Anastasia Brăguţă este din nou întrebată de acel caz în care cineva a ascuns un evreu; este întrebată dacă îşi aminteşte numele acelui om care l-a ascuns, dar nu îşi aminteşte; a auzit despre acest caz de la alte persoane, nu a văzut personal ce s-a întâmplat. Este întrebată dacă a mai văzut alte cazuri cu evrei, omoruri sau dacă existau ţigani în sat. Povesteşte că erau ţigani în sat, dar că nu vorbeau ţigăneşte; pe aceştia nu i-au luat şi mai trăiesc şi în prezent în sat. Povesteşte ţiganii care erau în şatre au fost duşi tot lângă Nistru. Spune că ţiganii au fost duşi după câteva luni după ce au fost duşi evreii. Povesteşte cum ţiganii erau trecuţi pestre Nistru fără căruţe, fără cai, doar pe ei. Este întrebată cine îi duceau pe ţigani, dar nu ştie exact, spune că erau tot soldaţi. Este întrebată dacă a mai văzut alte cazuri de violenţă în sat, ea povesteşte că a fost un caz de spioni ruşi, care au fost prinşi, arestaţi şi spânzuraţi în târgul satului. Descrie cum erau îmbrăcaţi. Este întrebată dacă au mai existat cazuri în care au fost ascunşi evrei; a spus că nu au mai existat. 

Acest interviu a fost realizat în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project