Ana Reznic, născută in 1931 in Rezina, r-l Rezina RM

In acest interviu, Ana Reznic, taranca moldoveanca, vorbeste despre trecerea unui convoi de evrei prin satul unde a crescut. Aminteste trecerea lor peste Nistru si impuscarea lor. De asemenea, aminteste despre o ruda care a fost impuscata, soldatii crezand dupa nume ca este evreica.

Se prezinta si spune ca s-a nascut la 24 iulie 1931 in satul Rezina; spune ca numele de fata era Dragoman [Drăgoman]; povesteste ca avea cam 10 ani cand a inceput razboiul; isi aduce aminte ca a vazut avioanele cum bombardau podul de cale fierata, iar tatal i-a spus ca a inceput Razboiul; spune ca a vazut soldati germani in sat, mai tarziu, cand se retrageau; spune ca in orasul Rezina traiau mai multi evrei decat in satul Rezina; isi aminteste ca atunci cand a inceput razboiul majoritatea evreilor erau in oras; isi aduce aminte ca treceau evreii in convoi [arata strada din fata casei]; zice ca mai incolo era un pod peste Nistru; spune ca ii trecea peste Nistru, ii impusca si ii arunca intr-un sant sapat; descrie cum a vazut convoiul: ii taraia, ii batea cu biciul si erau infometati; povesteste cum mama ei le-a dat peste gard o bucata de mamaliga si ei s-au ingramadit sa o ia, unii mancand firmiturile de pe jos; spune ca mama ei a fost bicuita pentru asta; spune ca evreii cereau mancare si apa; zice ca unii mancau porumb crud de pe camp; spune ca convoiul era lung – 300-400 poate chiar 500 de oameni; spune ca satenii nu aveau voie sa se uite altfel erau batuti de soldati; zice ca totusi unii sateni mergeau dupa convoi sa vada unde ii duceau; isi aduce aminte ca evreii aveau bagaje cu ei; spune ca i-au aruncat mamei o jacheta in semn de multumire pentru mamaliga; spune ca atunci drumul era mai ingust si ea era cu mama in ograda, la gard; spune ca evreii erau paziti de soldati romani; zice ca stia ca oamenii sunt evrei de la parinti; spune ca tatal ei a trecut podul dupa ei si a vazut cum ii impuscau si ii aruncau in sant; spune ca aruncau si vii in sant, dupa care l-au nivelat; spune ca stie de la tatal ei cum unii se aruncau singuri in Nistru, altii erau impinsi de soldati; zice ca nu stie exact de unde veneau; zice ii aduceau din alte sate, nu din Rezina; isi aminteste cum unii sateni le luau hainele, printre care si o familie a caror fata este invatatoare; isi aminteste cum evreii erau obositi, osanditi si isi taraiau copii in spate; repeta ca soldatii nu le dadeau voie sa vorbeasca si ii biciuiau, iar localnicii se adunau sa se uite; spune ca ea nu a vazut niciodata cum au fost impuscati, numai cum au fost dusi.

Ea zice ca mama ei e din Trifeşti; spune ca si o nepoata de-a mamei a fost impuscata din cauza numelui ei: Sara; spune ca din acest motiv, o sora de-a ei tot pe nume Sara a zis pe timpul razboiului ca o cheama Alexandra; povesteste cum dupa razboi a schimbat si oficial numele din Sara in Alexandra; isi aminteste cum ea cu inca 2 frati mai mici au fost dusi la http://collections.ushmm.org Contact reference@ushmm.org for further information about this collection This is a verbatim transcript of spoken word. It is not the primary source, and it has not been checked for spelling or accuracy. 09/22/2006 2 Trifeşti, pentru ca nu era asa mare conflictul ca in Rezina; spune ca mai avea inca 3 frati mai mari, care ramasesera in Rezina; isi aminteste ca pe drumul din padure au fost acostati de soldatii romani care le-au luat un cal; spune ca si in Trifeşti fusesera evrei, si ca si ei au fost impuscati; spune ca mama ii povestea despre asta, si ii zicea si nume: Haika, nu stie sigur; spune ca la Trifeşti era cu bunicii si frati si surori de-ai mamei; spune ca mama ramasese la Rezina; zice ca evreii fusesera impuscati inainte sa ajunga ea in Trifeşti; nu tine minte anul cand a plecat la Trifeşti, stie doar ca era primavara; nu stie nici de cat timp era inceput razboiul; repeta ca in Trifeşti au fost impuscati toti; isi aminteste ca se vorbea de o fata pe nume Ruclea care ar fi fost tinuta ascunsa de niste sateni si ar fi scapat; spune ca ea nu a vazut nimic din toate astea, a auzit doar; [intervievatoarea solicita o scurta pauza].

Intervievatoarea reia povestea rudei impuscate; ea raspunde ca a fost impuscata din cauza ca se numea Sara; spune ca soldatii ii cautau pe evrei dupa nume si Sara este un nume evreiesc; zica ca Sara era verisoara primara a mamei ei: tatal Sarei cu mama mamei ei erau frati; spune ca fata se numea Sara Dogoter; mentioneaza ca fusese omorata inainte sa ajunga ea in Trifeşti; repeta ca a fost omorata din cauza numelui, cum li s-a intamplat si altor sateni care nu erau evrei; mentioneaza ca Sara avea parul cret si arata putin a evreica; povesteste ca soldatii veneau si luau oamenii din casele lor; spune ca nu stie daca D-na Agafia (Ciubotari) a povestit intervievatoarei, dar si sora sotului Agafiei – pe nume Liza - a fost aproape luata, pentru ca arata a evreica; mentioneaza ca Liza traieste inca in Rîmniţa; spune ca soldatii nu intrebau si nu ascultau pe rude cand luau pe cineva afara din casa; spune ca restul familiei Sarei a supravietuit, nu a fost decat ea omorata; nu stie exact cum s-a intamplat si de ce nu au luat-o decat pe ea.

Acest interviu a fost realizat de Diana Dumitru in 2006 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project

Versiunea video aici https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn45370